Istoria localității

Satul Cuizăuca este menționat într-un document din 25 februarie 1604 ca fiind în hotar cu satul Minceni. În 1661 paharnicul Ilie Sturza cumpăra a patra parte din satul Cuizăuca.

La începutul secolului al XIX-lea Cuizăuca avea 32 de gospodării ale țăranilor răzeși, proprietari de pămînt. Către 1816 în sat trăiau circa 500 de oameni care se ocupau cu agricultura și creșterea vitelor. Din 1872 și-a început activitatea școala de alfabetizare, care către 1915 număra 77 de elevi.

În anul 1930 a făcut parte din plasa Rezina a județului Orhei, iar în anul 1938 a trecut în plasa Chiperceni.

În anul 1940 autoritățile sovietice au fixat 1.881 de locuitori în Cuizăuca. Războiul, foametea și deportările au micșorat numărul populației.

Conform datelor de arhivă, cu circa 300 de ani în urmă, in p[durea de la marginea satului exista o mică mănăstire. Un hrisov domnesc din 1778 arată că voievodul delimita proprietățile a doi moșieri, care se judecau pentru niște terenuri ce atingeau teritoriul mănăstirii Cuizăuca. Nu se știe exact cât timp a existat mănăstirea. Se presupune că așezământul monahal a fost închis de către arhiepiscopul Dimitrie Sulima, succesorul mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, între anii 1821-1844, care a dus o campanie de închidere a mănăstirilor mici care nu aveau subzistență economică.

Satul este situat la altitudinea de 143 metri față de nivelul mării. Are o suprafață de circa 1,75 kilometri pătrați, cu un perimetru de 7,51 km. Se învecinează cu Otac, Cogilniceni, Roscana, Busauca. Este situat la o distanță de 27 km de orașul Rezina și la 71 km de Chișinău.